JALUZÉA s.f. (De obicei la pl.) Stor confecționat din șipci așezate în așa fel încât să se poată strânge sau desface după trebuință. [Pl. -ele, -zii. / < fr. jalousie]. substantiv femininjaluzea
* jaluzíe f. (fr. jalousie. V. gelozie). Un fel de perdea compusă din speteze din dosu cărora poțĭ vedea fără să fii văzut. – Ob. jaluzea f., pl. ele. V. persiană, stor. substantiv femininjaluzie
jaluzeá s. f., art. jaluzeáua, g.-d. art. jaluzélei; pl. jaluzéle, art. jaluzélele substantiv femininjaluzea
jaluzeá f. pl. zăbrele de lemn ce se pun la ferestre, prin care se poate vedea fără a fi văzut (= fr. jalousie). substantiv femininjaluzea
JALUZEÁ, jaluzele, s. f. (De obicei la pl.) Un fel de stor alcătuit din lamele subțiri de lemn, de aluminiu, de material plastic etc., așezate paralel și orizontal pe două chingi sau lănțișoare în așa fel încât, atunci când sunt trase în jos, să împiedice pătrunderea luminii în încăperi; persiană. – După fr. jalousie. substantiv femininjaluzea
jaluzea substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | jaluzea | jaluzeaua |
plural | jaluzele | jaluzelele | |
genitiv-dativ | singular | jaluzele | jaluzelei |
plural | jaluzele | jaluzelelor |