jálnic, -ă adj. (d. jale). Care inspiră jale, foarte trist, lugubru: glas, spectacul jalnic. Deplorabil, lamentabil, de plîns: spectacol jalnic. Adv. În mod jalnic: un clopot suna jalnic. adjectivjalnic
jalnic n. foarte trist. [Slav. JELĬNŬ]. adjectivjalnic
JÁLNIC, -Ă, jalnici, -ce, adj. (Adesea adverbial) Foarte trist, dureros. ♦ Care provoacă milă; nenorocit; vrednic de compătimit; lamentabil, deplorabil. – Jale1 + suf. -nic. adjectivjalnic
jalnic adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | jalnic | jalnicul | jalnică | jalnica |
plural | jalnici | jalnicii | jalnice | jalnicele | |
genitiv-dativ | singular | jalnic | jalnicului | jalnice | jalnicei |
plural | jalnici | jalnicilor | jalnice | jalnicelor |