JAINÍSM s.n. Doctrină filozofică-religioasă a unei secte budiste din sudul Indiei, cu ritul brahman, care are la bază principiul reîncarnării și care propovăduiește autoperfecțiunea morală și ascetismul ca mijloace principale ale „mântuirii”. [Pron. ja-i-, var. djainism s.n. / < fr. jaïnisme]. substantiv neutrujainism
JAINÍSM s. n. Religie și școală filosofică indiană, opusă brahmanismului și sistemului de castă al acestuia, întemeiată în sec. VI î. H. [Pr.: ja-i-] – Din fr. jaïnisme. substantiv neutrujainism
jainism substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | jainism | jainismul |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | jainism | jainismului |
plural | — | — |