jácă f., pl. ăcĭ. (ung. zsák, sac. V. jac). Vest. Traistă. substantiv femininjacă
JÁCĂ, jăci, s. f. (Reg.) Sac, traistă, săculeț de pânză rară, în care se pune (la scurs) cașul, urda sau brânza de vacă. – Din magh. zsák. substantiv femininjacă
jácă (jéci), s. f. – Săculeț, traistă. Mag. zsák „sac”. Este dublet al lui jaf și al lui sac. Aceleiași familii îi aparțin jașcău, s. n. (Trans., Mold., sac), din mag. zsácskó, dim. al cuvîntului anterior; jechilă, s. f. (săculeț, traistă; obiecte ale ciobanului), probabil cu suf. -ilă (der. propusă de DAR, din germ. Säckel, pare puțin probabilă). substantiv femininjacă
jácă (reg.) s. f., g.-d. art. jắcii; pl. jăci substantiv femininjacă
JACÓ s.m. (Zool.) Papagal gri din Africa occidentală. [< fr. jaco]. substantiv masculinjaco
jaco substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | jaco | jacoul |
plural | jaco | — | |
genitiv-dativ | singular | jaco | jacoului |
plural | jaco | — |