jaco definitie

jácă f., pl. ăcĭ. (ung. zsák, sac. V. jac). Vest. Traistă. substantiv feminin jacă

JÁCĂ, jăci, s. f. (Reg.) Sac, traistă, săculeț de pânză rară, în care se pune (la scurs) cașul, urda sau brânza de vacă. – Din magh. zsák. substantiv feminin jacă

jácă (jéci), s. f. – Săculeț, traistă. Mag. zsák „sac”. Este dublet al lui jaf și al lui sac. Aceleiași familii îi aparțin jașcău, s. n. (Trans., Mold., sac), din mag. zsácskó, dim. al cuvîntului anterior; jechilă, s. f. (săculeț, traistă; obiecte ale ciobanului), probabil cu suf. -ilă (der. propusă de DAR, din germ. Säckel, pare puțin probabilă). substantiv feminin jacă

jácă (reg.) s. f., g.-d. art. jắcii; pl. jăci substantiv feminin jacă