jácaș, -ă adj. (d. jac). Est. Jăfuitor, rapace. V. zăcaș. substantiv masculinjacaș
JACÁȘ, jacași, s. m. (Reg.) Om jefuitor, hrăpăreț. [Var.: jăcáș s. m.] – Jac2 + suf. -aș. substantiv masculinjacaș
jăcáș v. jacáș substantiv masculinjăcaș
jăcaș m. Mold. jăfuitor: jăcaș fiind de moarte AL. substantiv masculinjăcaș
JĂCÁȘ s. m. v. jacaș. substantiv masculinjăcaș
jacaș | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | jacaș | jacașul |
plural | jacași | jacașii | |
genitiv-dativ | singular | jacaș | jacașului |
plural | jacași | jacașilor |