JAC s.n. (Tehn.) Piesă de legătură la care se leagă firele unui circuit electric pe un singur ax, folosită în centralele telefonice. [Pl. -curi. / < fr. jack, cf. engl. jack-knife]. substantiv neutru jac
jac n., pl. urĭ (po. žak, jaf, d. mgerm. sack, sac [sackmann, servitor de armată, jăfuitor, de unde ung. zsákmány, jaf, it. saccomanno], d. lat. saccus, sac, de unde și it. sacco, sac, jaf, fr. sac. V. sac, jacă, jăcmănesc). Est. Rar azĭ. Jaf. substantiv neutru jac
jac n. Mold. jaf: țaraĭ în jac! AL. [Pol. JAK]. substantiv neutru jac
JAC1 s. n. v. jack1. substantiv neutru jac
JAC2 s. n. v. jaf. substantiv neutru jac
| jac substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | jac | jacul |
| plural | jacuri | jacurile | |
| genitiv-dativ | singular | jac | jacului |
| plural | jacuri | jacurilor | |