JAB s.n. Lovitură scurtă, repetată la box cu vârful mănușii celei mai avansate; lovitură de ciocan. [Pron. geb, pl. -uri. / < engl. jab]. substantiv neutru jab
jab (angl.) [pron. geb] s. n., pl. jaburi [pron. geburi] substantiv neutru jab
JAB, jaburi, s. n. Lovitură repetată la box, plasată în regiunea nasului, prin care se urmărește agasarea și dezorientarea adversarului. [Pr.: geb]. – Din engl. jab. substantiv neutru jab
jăb, s.n. – v. jeb. temporar jăb
jâb, adv. – v. jib. temporar jâb
| jab substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | jab | jabul |
| plural | jaburi | jaburile | |
| genitiv-dativ | singular | jab | jabului |
| plural | jaburi | jaburilor | |