Alege sensul dorit: izvoarele -substantiv neutru izvoarele -substantiv propriu izvoarele -temporar

izvoarele definitie

izvór (-óare), s. n.1. Fîntînă, apă subterană care țîșnește. – 2. Pîrîu. – 3. Origine, început, obîrșie, proveniență. – 4. Sursă, document original. – 5. (Arg.) Apă de colonie. – Mr., megl. izvor. Sl. (bg., sb., cr., slov.) izvorŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 23; Cihac, II, 154; Tiktin; DAR). – Der. izvorî, vb. (a țîșni apa din pămînt; a proveni; a se arăta), cf. sl. izvirati. substantiv neutruizvor

izvor s. n. sg. (friz.) apă de colonie. substantiv neutruizvor

izvór s. n., pl. izvoáre substantiv neutruizvor

izvór n., pl. oare (vsl. iz-vorŭ, fîntînă; bg. sîrb. izvor. V. var, samovar). Locu de unde ĭese apă din pămînt, de unde încep a curge rîurile. Șipot, loc de unde ĭese (țîșnește) apă: mă duc la izvor să ĭaŭ apă. Fig. Origine, început, principiŭ, cauză: invidia e izvoru multor rele. Depozit, comoară: acest om e un izvor de bunătate, de glume. Pl. Documente, texte originale, inscripțiunĭ: izvoarele filologiiĭ româneștĭ. A ști un lucru din izvor sigur, din sorginte sigură, de la un loc orĭ de la o persoană sigură, serioasă. Izvoru tămăduiriĭ, o sărbătoare mobilă în Vinerea din săptămîna Pașteluĭ. substantiv neutruizvor

IZVOR, izvoare, s. n. 1. Apă subterană care iese sau țâșnește la suprafața pământului; fântână. 2. Loc de unde izvorăște la suprafața pământului un izvor (1), o apă curgătoare; începutul unui râu; obârșie. 3. Sursă de lumină sau de căldură. 4. Fig. Lucru din care provine ceva; origine (a unui lucru); sursă. 5. Document, text original (istoric, științific). – Din sl. izvorŭ. substantiv neutruizvor

izvor n. 1. apă ce iese sau țâșnește din pământ; 2. fig. izvoare ale gândirii și râuri de cântări EM.; 3. fig. locul de origină, cauză, principiu: el este al omenirii izvor de mântuire EM. (ironic) izvor de șiretlicuri EM.; 4. Izvorul tămăduirii, sărbătoare ce cade Vineri, în săptămâna luminată când preoții scot icoanele și fac slujbe pentru ploaie și pentru, tămăduirea sufletului (poporul crede că apa izvoarelor și fântânelor vindecă în acea zi orice boală); 5. pl. documente, texte originale: a studia izvoarele unei științe. [Slav, IZVORŬ, fântână: sensul 5 după fr. source]. substantiv neutruizvor

Izvoarele n. pl. 1. afluent al Dunării în jud. Mehedinți; 2. sat în jud. Ilfov: 3350 loc. substantiv neutruizvoarele

a da de izvor expr. (intl.) a depista un obiectiv unde se poate acționa fără riscul de a fi prinși. substantiv neutruadadeizvor

Izvoarele n. pl. 1. afluent al Dunării în jud. Mehedinți; 2. sat în jud. Ilfov: 3350 loc. substantiv propriuizvoarele

Izvoarele n. pl. 1. afluent al Dunării în jud. Mehedinți; 2. sat în jud. Ilfov: 3350 loc. temporarizvoarele

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiizvoarele

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z