IZOTÓP s.m. Element chimic având aceleași proprietăți fizico-chimice, dar masă atomică diferită. [Var. isotop s.m. / < fr. isotope, cf. gr. isos – egal, topos – loc]. adjectivizotop
IZOTOP, izotopi, s. m. Atom sau nucleu atomic care are același număr de ordine ca și alt atom ori nucleu atomic, dar care diferă de acesta prin masa atomică. – Din fr. isotope. adjectivizotop
izotop adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | izotop | izotopul | izotopă | izotopa |
plural | izotopi | izotopii | izotope | izotopele | |
genitiv-dativ | singular | izotop | izotopului | izotope | izotopei |
plural | izotopi | izotopilor | izotope | izotopelor |