IZOTOMÍE s.f. (Bot.) 1. Tip de ramificație în două sau mai multe ramuri egale. 2. Diviziune a unui organ în două părți egale. [Gen. -iei. / < fr. isotomie, germ. Isotomie, cf. gr. isos – egal, tome – tăiere]. substantiv femininizotomie
izotomie substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | izotomie | izotomia |
plural | izotomii | izotomiile | |
genitiv-dativ | singular | izotomii | izotomiei |
plural | izotomii | izotomiilor |