IZOMERÍE s.f. Însușire a unor substanțe de a avea proprietăți fizice și chimice deosebite, deși au moleculele alcătuite dintr-un număr identic de atomi. ♦ Însușire a nucleelor atomice ale aceluiași element chimic de a avea stări de energie și, deci, proprietăți radioactive diferite. [Gen. -iei, var. isomerie s.f. / < fr. isomérie]. substantiv femininizomerie
IZOMERÍE s. f. Proprietate a unor substanțe cu aceeași compoziție chimică de a avea însușiri diferite, datorită modului diferit de așezare a atomilor în moleculă. – Din fr. isomérie. substantiv femininizomerie
izomerie substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | izomerie | izomeria |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | izomerii | izomeriei |
plural | — | — |