IZOGÓN, -Ă adj. (Despre corpuri geometrice) Cu unghiuri egale. // s.f. izogonă – linie care trece prin punctele terestre de egală declinație magnetică. [Var. isogon, -ă adj., s.f. / < fr. isogone]. adjectivizogon
IZOGÓN, -Ă, izogoni, -e, adj., s. f. (Figură geometrică) cu (două) unghiuri egale. – Din fr. isogone. adjectivizogon
izogon adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | izogon | izogonul | izogonă | izogona |
plural | izogoni | izogonii | izogone | izogonele | |
genitiv-dativ | singular | izogon | izogonului | izogone | izogonei |
plural | izogoni | izogonilor | izogone | izogonelor |