izlaz definitie

izláz (izlázuri), s. n. – Pășune, imaș. – Megl. izlaz. Sl. (bg., sb., cr., slov.) izlazŭ „ieșire” (Miklosich, Slaw. Elem., 23; Cihac, II, 153; Tiktin; DAR). substantiv neutru izlaz

izláz și isláz n., pl. urĭ (vsl. sîrb. izlaz, ĭeșire, d. izlaziti, a ĭeși, adică „la păscut”. V. iaz). Munt. Imaș, loc de păscut, păscătoare. substantiv neutru izlaz

izláz s. n., pl. izlázuri substantiv neutru izlaz

IZLÁZ, izlazuri, s. n. Loc sau câmp nelucrat, pe care crește iarba, folosit ca pășune; imaș, pășune. [Var.: isláz s. n.] – Din bg. izlaz. substantiv neutru izlaz

IZLÁZ, izlazuri, s. n. (Și în forma islaz) Imaș. Pe izlaz nu-i multă hrana, Dar vezi, albă ce-i Joiana ! COȘBUC, P. I 95. Mai făceau pe ici pe colea și cîte un pui de giol cu gîștele și cu purceii de prin izlazuri. ODOBESCU, S. III 578. – Variantă: isláz s. n. substantiv neutru izlaz

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului izlaz

izlaz   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular izlaz izlazul
plural izlazuri izlazurile
genitiv-dativ singular izlaz izlazului
plural izlazuri izlazurilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z