reduceri si promotii 2018
Definitie izgonire - ce inseamna izgonire - Dex Online

izgonire definitie

izgoníre s. f., g.-d. art. izgonírii substantiv feminin izgonire

IZGONÍRE s. f. Acțiunea de a izgoni și rezultatul ei; alungare. – V. izgoni. substantiv feminin izgonire

IZGONÍRE, izgoniri, s. f. Acțiunea de a izgoni; alungare, îndepărtare. substantiv feminin izgonire

izgoní (izgonésc, izgonít), vb.1. A alunga, a goni. – 2. A speria, a sili pe cineva să plece, a surghiuni. – Mr. azgunescu, azgunire. Sl. izgoniti (Miklosich, Slaw. Elem., 23; Tiktin; Conev 99), cf. bg. izgonjam, sb. izgoniti „a vîna”. – Der. izgon, s. n. (detașament), înv., deverbal; izgoană, s. f. (surghiun), înv.; izgonitor, adj. (care surghiunește); izgnanie, s. f. (înv., surghiun), din sl. izgnije. – Din rom. provine mag. izgána (Edelspacher 15). cf. goni. verb tranzitiv izgoni

izgonì v. a alunga dintr’un loc, dintr’o țară. [Slav. IZGONITI]. verb tranzitiv izgonì

IZGONÍ, izgonesc, vb. IV. Tranz. A sili pe cineva să plece; a da afară; a alunga, a goni. – Din sl. izgoniti. verb tranzitiv izgoni

izgoní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. izgonésc, imperf. 3 sg. izgoneá; conj. prez. 3 să izgoneáscă verb tranzitiv izgoni

IZGONÍ, izgonesc, vb. IV. Tranz. A sili (pe cineva) să plece; a alunga, a goni, a îndepărta. Au izgonit pe toți boierii și au ajuns ei stăpîni pe toate. REBREANU, R. II 81. Și de m-ar fi izgonit de la casă, ca pe un străin, tot n-aș fi rămas așa de umilit. CREANGĂ, A. 70. Se înturna acum să izgonească pre răpitorul Tomșa. NEGRUZZI, S. I 137. verb tranzitiv izgoni

izgonésc v. tr. (vsl. iz-goniti. V. gonesc). Alung, gonesc, expulsez, eliminez: a izgoni dușmaniĭ. verb tranzitiv izgonesc

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului izgonire

izgonire   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular izgonire izgonirea
plural izgoniri izgonirile
genitiv-dativ singular izgoniri izgonirii
plural izgoniri izgonirilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z