izdát m. ca ființă și n., pl. urĭ, ca boală (d. izdaŭ). Vest. O boală în care e amestecat dracu („denunțătoru, trădătoru”) și e caracterizată pin [!] cîrceĭ la stomah [!]. Du-te la izdat, du-te draculuĭ (Șez. 31, 186 și 188). substantiv neutruizdat
isdat n. Mold. durere sau boală la inimă: are isdat. [Origină necunoscută]. substantiv neutruisdat
IZDÁT s. n. (Regional) Colici intestinale; crampe stomacale. De izdat, pe neașteptate, murise Ochian. STANCU, D. 6. substantiv neutruizdat
izdat substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | izdat | izdatul |
plural | izdaturi | izdaturile | |
genitiv-dativ | singular | izdat | izdatului |
plural | izdaturi | izdaturilor |