izbânditor definitie
- Vezi aici mai multe sinonimeizbânditor
- Vezi aici mai multe rimeizbânditor
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuiz
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuizb
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuor
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cutor
izbînditór, -oáre adj. Care a izbîndit. adjectivizbînditor
izbânditór (rar) adj. m., pl. izbânditóri; f. sg. și pl. izbânditoáre adjectivizbânditor
izbânditor a. și m. care își izbândește, răsbunător: Izabela intrase izbânditoare în Cluș OD. adjectivizbânditor
IZBÂNDITÓR, -OÁRE, izbânditori, -oare, adj. (Rar) Care izbândește; biruitor, învingător. – Izbândi + suf. -tor. adjectivizbânditor
IZBÎNDITÓR, -OÁRE, izbînditori, -oare, adj. (Rar) Care izbîndește; învingător, biruitor. Vesela întoarcere a vînătorilor izbînditori. ODOBESCU, S. III 135. ◊ (Substantivat, m.) Cine nu știe că acest falnic izbînditor [Alexandru Machedon] purta necontenit cu sine, într-o cutie de aur, poema lui Homer. KOGĂLNICEANU, S. A. 49. adjectivizbînditor
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiizbânditor
| izbânditor | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | izbânditor | izbânditorul | izbânditoare | izbânditoarea |
| plural | izbânditori | izbânditorii | izbânditoare | izbânditoarele | |
| genitiv-dativ | singular | izbânditor | izbânditorului | izbânditoare | izbânditoarei |
| plural | izbânditori | izbânditorilor | izbânditoare | izbânditoarelor | |