reduceri si promotii 2018
Definitie izbuti - ce inseamna izbuti - Dex Online

izbuti definitie

izbutí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. izbutésc, imperf. 3 sg. izbuteá; conj. prez. 3 să izbuteáscă verb tranzitiv izbuti

izbutì v. a avea un sfârșit bun, a reuși. [Slav. IZBUTI, a stărui până la sfârșit]. verb tranzitiv izbutì

IZBUTÍ, izbutesc, vb. IV. Tranz. și intranz. A duce ceva la bun sfârșit; a reuși, a izbândi. – Et. nec. verb tranzitiv izbuti

IZBUTÍ, izbutesc, vb. IV. Tranz. A duce la bun sfîrșit, a termina cu bine; a reuși, a izbîndi. Cu blîndeță și cu vorbă bună izbutea să le facă pe toate la vremea lor. MIRONESCU, S. A. 124. În cele mai de pe urmă izbuti fata să rănească pe balaur. ISPIRESCU, L. 18. Văzînd el, dracul, că și aici n-a izbutit nemica, crîșca din măsele. CREANGĂ, P. 145. ◊ Intranz. Noi trebuie să izbutim in tot ce începem, cu orice preț. CAMILAR, TEM. 100. Am izbutit ori de cîte ori te-am ascultat. ISPIRESCU, L. 21. verb tranzitiv izbuti

izbutésc v. intr. (vsl. izbyti, a se libera, a scăpa sŭbyti, rut. zbútysĕa, a se realiza. V. izbîndesc, năzbîtie). Izbîndesc, reușesc: a izbuti (să trecĭ) la un examin [!]. verb tranzitiv izbutesc

Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului izbuti

izbuti   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) izbuti izbutire izbutit izbutind singular plural
izbutind izbutiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) izbutesc (să) izbutesc izbuteam izbutii izbutisem
a II-a (tu) izbutești (să) izbutești izbuteai izbutiși izbutiseși
a III-a (el, ea) izbutește (să) izbuteai izbutea izbuti izbutise
plural I (noi) izbutim (să) izbutim izbuteam izbutirăm izbutiserăm
a II-a (voi) izbutiți (să) izbutiți izbuteați izbutirăți izbutiserăți
a III-a (ei, ele) izbutesc (să) izbutească izbuteau izbuti izbutiseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z