izbávă f., pl. e și ăzĭ (vsl. izbava. V. zăbavă). Rar. Izbăvire, scăpare. substantiv femininizbavă
IZBÁVĂ s. f. (Învechit) Scăpare, salvare. Nu l-am fost rugat Să ne capete – de pildă – de la craiul său izbava Celor zălogiți ? DAVILA, V. V. 73. Nici nu știi în ce stă uneori izbava. La TDRG. substantiv femininizbavă
izbavă | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | izbavă | izbava |
plural | izbăvi | izbăvile | |
genitiv-dativ | singular | izbăvi | izbăvii |
plural | izbăvi | izbăvilor |