reduceri si promotii 2018
Definitie izbăvitor - ce inseamna izbăvitor - Dex Online

izbăvitor definitie

izbitor a. 1. care izbește; 2. fig. care produce o impresiune vie (= fr. frappant): asemănări izbitoare. substantiv masculin și feminin izbitor

izbăvitór adj. m., s. m., pl. izbăvitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. izbăvitoáre substantiv masculin și feminin izbăvitor

izbăvitor a. și m. mântuitor: sfânta Nastasia izbăvitoarea de otravă CR. substantiv masculin și feminin izbăvitor

IZBĂVITÓR, -OÁRE, izbăvitori, -oare, s. m. și f., adj. (Pop.) 1. S. m. și f. Persoană care izbăvește; salvator, mântuitor. 2. Adj. Care izbăvește, vindecă. – Izbăvi + suf. -tor. substantiv masculin și feminin izbăvitor

IZBĂVITÓR, -OÁRE, izbăvitori, -oare, s. m. și f. (Învechit și arhaizant) Persoană care izbăvește; salvator, mîntuitor. Cînd se deșteptă... văzu pe izbăvitorul său. ISPIRESCU, L. 371. Boala Ilincuței avea rădăcini foarte adînci și greu s-ar fi găsit izbăvitori. CONTEMPORANUL, VI 105. ◊ (Adjectival) Omul... își îndeplini izbăvitoarea sa misiune. C. PETRESCU, A. R. 18. substantiv masculin și feminin izbăvitor

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului izbăvitor

izbăvitor   masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular izbăvitor izbăvitorul izbăvitoare izbăvitoarea
plural izbăvitori izbăvitorii izbăvitoare izbăvitoarele
genitiv-dativ singular izbăvitor izbăvitorului izbăvitoare izbăvitoarei
plural izbăvitori izbăvitorilor izbăvitoare izbăvitoarelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z