ĭus m., pl. ĭușĭ, ca cele-lalte litere, saŭ (ca´n Arh. 1938, 385) n., pl. ĭusurĭ. Numele a doŭă litere din alfabetu cirilic: ĭusu, mare, ca´n monka, muncă, și ĭusu mic, ca´n grenda, grindă (V. § 62). substantiv neutruĭus
ius (literă chirilică) s. n., pl. iúsuri substantiv neutruius
ius substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | ius | iusul |
plural | iusuri | iusurile | |
genitiv-dativ | singular | ius | iusului |
plural | iusuri | iusurilor |