reduceri si promotii 2018
Definitie iuruș - ce inseamna iuruș - Dex Online

iuruș definitie

ĭúruș n., pl. urĭ și e (turc. ĭürüĭüš, ĭüriš, mers, asalt). Năvală: a da, a face ĭuruș. – Și ĭúreș (Munt.), ca contuș, -eș orĭ ratuș, -eș. V. ĭama. substantiv neutru ĭuruș

iuruș n. asalt: iurușul cel dintâiu rareori izbutește AL. [Vechiu-rom. iureș, năvala soldaților asupra dușmanului = turc. YÜRIȘ; termen militar generalizat în limba modernă]. ║ adv. repede (ca la un atac): venia tot iuruș cu iataganul în dinți GHICA. ║ int. năvală! iuruș!.. pe dânșii, flăcăi! AL. substantiv neutru iuruș

IÚRUȘ s. n. v. iureș. substantiv neutru iuruș

IÚRUȘ s. n. v. iureș. substantiv neutru iuruș

IÚREȘ, iureșuri, s. n. Asalt, năvală, atac; mers impe­tuos; fugă, goană mare. Într-un iureș neașteptat năvăli, printre oameni, pe ușă afară. DUMITRIU, N. 179. Se ferea numaidecît în lături, căci altminteri, în iureșul vostru, l-ați fi strivit. PAS, Z. I 188. ◊ Loc. adv. În iureș = re­pede, în goană, impetuos. Prin pădurosul Maramureș, Pe drumul desfundat de ploi, Un camion sălta în iureș Spre Baia Borșa. DEȘLIU, M. 8. ◊ Expr. A da iureș (sau iureșul) = a da năvală, a năvăli. În ceea ce pri­vește atacul pe puntea inamică, asta depinde de modul în care se dă iureșul. CAMIL PETRESCU, T. II 183. Zburam, loveam, dam iureș și-n crunta bătălie Mă zvîrcoleam întocmai ca trăznetu-n mînie. MACEDONSKI, O. I 252. – Variante: iurăș (SADOVEANU, O. VI 56), iúruș (GHICA, S. 16) s. n. substantiv neutru iureș

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului iuruș

iuruș   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular iuruș iurușul
plural iurușuri iurușurile
genitiv-dativ singular iuruș iurușului
plural iurușuri iurușurilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z