iúncăr (iúncări), s. m. – Cadet. Germ. Junker, prin intermediul rus. junker. Sec. XIX, înv. substantiv masculiniuncăr
iuncăr m. cadet (în vechia terminologie militară). [Nemț. JUNKER]. substantiv masculiniuncăr
IÚNCĂR s. m. v. iuncher. substantiv masculiniuncăr
IÚNCĂR s. m. v. iuncher. substantiv masculiniuncăr
ĭúncher m. (rus. ĭúnker, d. germ. junker, tînăr nobil, d. jung, tînăr, și herr, domn, nobil). Tînăr nobil care (pînă pin [!] timpu luĭ Cuza) îșĭ făcea stagiu de soldat în ainte [!] de a deveni ofițer. – Și ĭúncăr (după germ.). V. cadet. substantiv masculinĭuncher
IÚNCHER, iuncheri, s. m. (Și în forma iuncăr, răspîndit mai ales în fosta Austro-Ungarie, în Germania și în Rusia țaristă) Cadet. În casa Pătrăcesei ședea un tinerel, un iuncher. SADOVEANU, P. 105. Călcau semeți iuncări cu prea sclipitoare fireturi la epoleți. C. PETRESCU, A. R. 7. – Variantă: iúncăr s. m. substantiv masculiniuncher
iuncăr | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | iuncăr | iuncărul |
plural | iuncări | iuncării | |
genitiv-dativ | singular | iuncăr | iuncărului |
plural | iuncări | iuncărilor |