iuncher definitie

IÚNCHER s.m. 1. (În trecut în unele armate) Elev al unei școli militare; cadet. 2. Membru al clasei moșierilor germani. [< rus. junker, germ. Junker]. substantiv masculiniuncher

ĭúncher m. (rus. ĭúnker, d. germ. junker, tînăr nobil, d. jung, tînăr, și herr, domn, nobil). Tînăr nobil care (pînă pin [!] timpu luĭ Cuza) îșĭ făcea stagiu de soldat în ainte [!] de a deveni ofițer. – Și ĭúncăr (după germ.). V. cadet. substantiv masculinĭuncher

iúncher s. m., pl. iúncheri substantiv masculiniuncher

IÚNCHER, iuncheri, s. m. 1. (În vechea terminologie a unor armate) Elev al unei școli militare; cadet. 2. Mare proprietar de pământ provenit din nobilimea militară germană. [Var.: iúncăr s. m.] – Din rus. ĭunker, germ. Junker. substantiv masculiniuncher

IÚNCHER, iuncheri, s. m. (Și în forma iuncăr, răspîndit mai ales în fosta Austro-Ungarie, în Germania și în Rusia țaristă) Cadet. În casa Pătrăcesei ședea un tinerel, un iuncher. SADOVEANU, P. 105. Călcau semeți iuncări cu prea sclipitoare fireturi la epoleți. C. PETRESCU, A. R. 7. – Variantă: iúncăr s. m. substantiv masculiniuncher

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiiuncher

iuncher  substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular iuncher iuncherul
plural iuncheri iuncherii
genitiv-dativ singular iuncher iuncherului
plural iuncheri iuncherilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z