IÚLUS s.n. (Biol.) Miriapod cu corp cilindric care se hrănește cu vegetale și care, în caz de pericol, se răsucește în spirală. [< fr. iule, cf. gr. ioulos – scolopendră]. substantiv neutruiulus
Ascanius (sau Iulus), fiul lui Aeneas și al Creusei. A fost luat de tatăl său din Troia incendiată și purtat în peregrinările acestuia pînă în Italia. Acolo, după moartea lui Aeneas, a întemeiat cetatea Alba-Longa, peste care a domnit. Era considerat drept întemeietorul gintei Iulia. substantiv neutruascanius
iulus substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | iulus | iulusul |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | iulus | iulusului |
plural | — | — |