iubitor definitie

ĭubitór, -oáre adj. Care ĭubește, doritor: om ĭubitor de lux. adjectivĭubitor

iubitór adj. m., pl. iubitóri; f. sg. și pl. iubitoáre adjectiviubitor

iubitor a. și m. care iubește. adjectiviubitor

IUBITÓR, -OÁRE, iubitori, -oare, adj. Care iubește, înclinat să iubească; căruia îi place ceva, plin de dragoste, drăgăstos. – Iubi + suf. -tor. adjectiviubitor

IUBITÓR, -OARE, iubitori, -oare, adj. Care iubește. Șapte ani de cînd plecat-ai, zburător cu negre plete, Ș-ai uitat de soarta mîndrei, iubitoarei tale fete ! EMINESCU, O. I 83. Țara mea se arată mie ca o mamă iubitoare ce mă cheamă la sînul ei. ALECSANDRI, O. P. 291. Era un om bun, milostiv și iubitor de patria sa. BĂLCESCU, O. I 185. adjectiviubitor