istovitor definitie

credit rapid online ifn

istovitór adj. m., pl. istovitóri; f. sg. și pl. istovitoáre adjectivistovitor

ISTOVITÓR, -OÁRE, istovitori, -oare, adj. Care istovește; epuizant, extenuant. – Istovi + suf -tor. adjectivistovitor

credit rapid online ifn

ISTOVITÓR, -OÁRE, istovitori, -oare, adj. Care isto­vește, care sleiește de puteri; obositor, extenuant. Mun­că istovitoare.O oboseală istovitoare mă cuprinsese. SADOVEANU, O. VI 214. Cu o respirație de ușurare, ca deșteptată din istovitorul vis. CAMIL PETRESCU, T. I 123. Acuma s-a umplut paharul, părinte ! Acuma nu mai pot ! O ură istovitoare îmi roade inima. REBREANU, P. S. 149. adjectivistovitor

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiistovitor

istovitor  adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular istovitor istovitorul istovitoare istovitoarea
plural istovitori istovitorii istovitoare istovitoarele
genitiv-dativ singular istovitor istovitorului istovitoare istovitoarei
plural istovitori istovitorilor istovitoare istovitoarelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z