istorism definitie

credit rapid online ifn

ISTORÍSM s.n. Principiu de bază al metodei dialectice în cercetarea științifică, potrivit căruia evenimentele și fenomenele se studiază în procesul apariției, dezvoltării și pieirii lor, în strânsă legătură cu condițiile istorice concrete care le-au dat naștere. [< rus. istorizm, cf. fr. historisme, germ. Historismus]. substantiv neutruistorism

istorísm s. n. substantiv neutruistorism

credit rapid online ifn

ISTORÍSM s. n. (Fil.) 1. Istoricism. 2. Principiu potrivit căruia evenimentele și fenomenele trebuie studiate în procesul apariției și dezvoltării lor istorice. – Din fr. historisme, rus. istorizm. substantiv neutruistorism

ISTORÍSM s. n. Unul din principiile de bază ale metodei dialectice de cercetare, potrivit căruia evenimen­tele și fenomenele se studiază în procesul apariției și dezvoltării lor în strînsă legătură cu condițiile istorice concrete care le-au dat naștere. Părăsind istorismul, lingvistica burgheză s-a contopit cu filozofia burgheză a limbii. MACREA, F. 12. substantiv neutruistorism

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiistorism

istorism  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular istorism istorismul
plural
genitiv-dativ singular istorism istorismului
plural
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z