istorisi definitie

credit rapid online ifn

istorisí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. istorisésc, imperf. 3 sg. istoriseá; conj. prez. 3 să istoriseáscă verb tranzitivistorisi

istorisì v. a povesti. [Gr. mod. ISTORIZO (prin mijlocirea aoristului)]. verb tranzitivistorisì

credit rapid online ifn

ISTORISÍ, istorisesc, vb. IV. Tranz. A povesti, a expune, a nara. – Din ngr. istórisa (aor. lui istoró). verb tranzitivistorisi

ISTORISÍ, istorisesc, vb. IV. Tranz. A povesti, a nara. Vor sta tîrziu după miezul nopții, să-și istorisească amintiri. C. PETRESCU, C. V. 30. Istorisea părinților lui tot ce pățise în pribegia lui. ISPIRESCU, L. 331. Noi tare ne-am mirat Și prin lume c-am plecat Taina s-o istorisim. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 513. ◊ Absol. Iacă așa... Și milițianul istorisea mai departe. CAMILAR, N. I 307. Bătrînul prinse a istorisi, în lumina mîhnită a unei zile cețoase de toamnă. SADOVEANU, O. I 360. verb tranzitivistorisi

istorisésc v. tr. (ngr. istorizo, aor. istórisa). Narez, povestesc, spun. – În sec. 17 istorésc (ngr. istoró). verb tranzitivistorisesc

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluiistorisi

istorisi  verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)istorisi istorisire istorisit istorisind singular plural
istorisind istorisiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) istorisesc (să)istorisesc istoriseam istorisii istorisisem
a II-a (tu) istorisești (să)istorisești istoriseai istorisiși istorisiseși
a III-a (el, ea) istorisește (să)istoriseai istorisea istorisi istorisise
plural I (noi) istorisim (să)istorisim istoriseam istorisirăm istorisiserăm
a II-a (voi) istorisiți (să)istorisiți istoriseați istorisirăți istorisiserăți
a III-a (ei, ele) istorisesc (să)istorisească istoriseau istorisi istorisiseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z