reduceri si promotii 2018
Definitie istețime - ce inseamna istețime - Dex Online

istețime definitie

istețíme f. (d. isteț). Deșteptăcĭune, pricepere. – Vechĭ și isteție și istecĭúne. substantiv feminin istețime

istețíme s. f., g.-d. art. istețímii; pl. istețími substantiv feminin istețime

istețime f. fineță, ingeniozitate. substantiv feminin istețime

ISTEȚÍME, istețimi, s. f. Agerime (de minte), iscusință, pricepere, vioiciune, ingeniozitate, isteție, isteciune, perspicacitate. – Isteț + suf. -ime. substantiv feminin istețime

ISTEȚÍME, istețimi, s. f. Agerime (de minte), pricepere, iscusință. Era, prin istețimea lui firească, cu mult deasupra conșcolarilor. GALACTION, O. I 114. O lingură de istețime face uneori mai mult decît un car de putere. REBREANU, I. 25. Văzurăm oameni mari cu istețime, Filozofi, poeți și ritori înțelepți cu adîncime. CONACHI, P. 304. substantiv feminin istețime

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului istețime

istețime   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular istețime istețimea
plural istețimi istețimile
genitiv-dativ singular istețimi istețimii
plural istețimi istețimilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z