reduceri si promotii 2018
Definitie ispravnic - ce inseamna ispravnic - Dex Online

ispravnic definitie

isprávnic m. (vsl. ispravĭnikŭ, d. ispraviti, a conduce). Vechĭ. Administrator. Mandatar, reprezentant. Tutor, epitrop. Moștenitor, legatar. Maĭ pe urmă, administrator de județ, prefect (ispravniciĭ eraŭ puși supt [!] marele vistier și aŭ fost introdușĭ în Țara Românească de Neculaĭ Mavrocordatu, primu domn Fanariot, în locu căpitanilor și judeților [!] din ainte [!], numițĭ în Moldova pîrcălabĭ și șoltujĭ. Așezămîntu ispravnicilor trecu apoĭ în Moldova. Șăin. I, 182). V. boĭer, zapciŭ, pomojnic, clucer. substantiv masculin ispravnic

isprávnic s. m., pl. isprávnici substantiv masculin ispravnic

ispravnic m. od. (azi iron. și pop.) prefect, numit și cârmuitor. [Slav. ISPRAVĬNIKŬ]. substantiv masculin ispravnic

ISPRÁVNIC, ispravnici, s. m. Dregător care aducea la îndeplinire o poruncă domnească sau (mai târziu) care conducea, ca reprezentant al domnului, un județ sau un ținut. – Din bg. izpravnik, rus. ispravnik. substantiv masculin ispravnic

ISPRÁVNIC, ispravnici, s. m. (Învechit) Șef al administrației și poliției dintr-un județ. În cetățuie se afla optsprezece plăieși trimiși de ispravnicul de Neamț pentru străjuire. NEGRUZZI, S. I 169. Domnul ispravnic citește poruncile: escorta mea mă dă pe mînile d-sale și primește o adeverință ca și cînd aș fi fost un colet de mărfuri. RUSSO, O. 145. Și se duce, Și se plimbă prin ostrețe, Ca ispravnicii-n județe. TEODORESCU, P. P. 305. ♦ Administrator, intendent. substantiv masculin ispravnic

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului ispravnic

ispravnic   substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ispravnic ispravnicul
plural ispravnici ispravnicii
genitiv-dativ singular ispravnic ispravnicului
plural ispravnici ispravnicilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z