isnáf și esnáf n., pl. urĭ (turc. ar. esnaf). Vechĭ. Corporațiune, breaslă. Breslaș, meseriaș. – Și iznaf. substantiv masculinisnaf
ISNÁF, (1) isnafuri, s. n., (2) isnafi, s. m. (Învechit) Corporație, breaslă. Populațiunea orașelor se compunea de meseriași și neguțători, împărțiți în isnafuri sau corporații. GHICA, S. A. 36. Ciocoiul... porunci să adune pe toți boierii din amîndouă județele, toate isnafurile și pe opincari. FILIMON, C. 293. ♦ Grup de meseriași avînd aceeași profesie. Ca în balada meșterului Manole, un isnaf de meșteri mari băteau țăruși, întindeau sforile. ANGHEL-IOSIF, C. L. 53. 2. Membru al unei corporații; breslaș. Cum a descălecat, a dat calul în primirea argaților și a intrat în circiumă, unde mai erau și alți isnafi. CARAGIALE, O. III 43. Jucau soitarii pentru petrecerea isnafilor. id. ib. 49. – Variantă: iznáf (C. PETRESCU, A. R. 10) s. n. substantiv masculinisnaf
isnáf (-furi), s. n. – Breaslă, corporație. – Var. iznaf, esnaf. Mr. isnafe. Tc. esnaf, din arab. sinf „clasă” (Șeineanu, II, 230; Byck-Graur 35), cf. bg. esnaf. Sec. XVIII, înv. substantiv neutruisnaf
isnáf și esnáf n., pl. urĭ (turc. ar. esnaf). Vechĭ. Corporațiune, breaslă. Breslaș, meseriaș. – Și iznaf. substantiv neutruisnaf
isnáf1 (breslaș) (înv.) s. m., pl. isnáfi substantiv neutruisnaf
isnáf2 (breaslă) (înv.) s. n., pl. isnáfuri substantiv neutruisnaf
isnaf n. corporațiune deosebită cu câte un staroste în frunte: n’a trimis’o în cercetarea starostilor de isnafuri NEGR. [Turc. ESNAF]. substantiv neutruisnaf
ISNÁF, (1) isnafuri, s. n., (2) isnafi, s. m. (Înv.) 1. S. n. Breaslă, corporație. 2. S. m. Breslaș, meseriaș. – Din tc. esnaf. substantiv neutruisnaf
ISNÁF, (1) isnafuri, s. n., (2) isnafi, s. m. (Învechit) Corporație, breaslă. Populațiunea orașelor se compunea de meseriași și neguțători, împărțiți în isnafuri sau corporații. GHICA, S. A. 36. Ciocoiul... porunci să adune pe toți boierii din amîndouă județele, toate isnafurile și pe opincari. FILIMON, C. 293. ♦ Grup de meseriași avînd aceeași profesie. Ca în balada meșterului Manole, un isnaf de meșteri mari băteau țăruși, întindeau sforile. ANGHEL-IOSIF, C. L. 53. 2. Membru al unei corporații; breslaș. Cum a descălecat, a dat calul în primirea argaților și a intrat în circiumă, unde mai erau și alți isnafi. CARAGIALE, O. III 43. Jucau soitarii pentru petrecerea isnafilor. id. ib. 49. – Variantă: iznáf (C. PETRESCU, A. R. 10) s. n. substantiv neutruisnaf
isnaf substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | isnaf | isnaful |
plural | isnafuri | isnafurile | |
genitiv-dativ | singular | isnaf | isnafului |
plural | isnafuri | isnafurilor |
isnaf substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | isnaf | isnaful |
plural | isnafuri | isnafurile | |
genitiv-dativ | singular | isnaf | isnafului |
plural | isnafuri | isnafurilor |