reduceri si promotii 2018
Definitie isnaf - ce inseamna isnaf - Dex Online
Alege sensul dorit: isnaf - substantiv masculin isnaf - substantiv neutru

isnaf definitie

isnáf și esnáf n., pl. urĭ (turc. ar. esnaf). Vechĭ. Corporațiune, breaslă. Breslaș, meseriaș. – Și iznaf. substantiv masculin isnaf

ISNÁF, (1) isnafuri, s. n., (2) isnafi, s. m. (Învechit) Corporație, breaslă. Populațiunea orașelor se compunea de meseriași și neguțători, împărțiți în isnafuri sau corporații. GHICA, S. A. 36. Ciocoiul... porunci să adune pe toți boierii din amîndouă județele, toate isnafurile și pe opincari. FILIMON, C. 293. ♦ Grup de meseriași avînd aceeași profesie. Ca în balada meșterului Manole, un isnaf de meșteri mari băteau țăruși, întindeau sforile. ANGHEL-IOSIF, C. L. 53. 2. Membru al unei corporații; breslaș. Cum a descă­lecat, a dat calul în primirea argaților și a intrat în circiumă, unde mai erau și alți isnafi. CARAGIALE, O. III 43. Jucau soitarii pentru petrecerea isnafilor. id. ib. 49. – Variantă: iznáf (C. PETRESCU, A. R. 10) s. n. substantiv masculin isnaf

isnáf (-furi), s. n. – Breaslă, corporație. – Var. iznaf, esnaf. Mr. isnafe. Tc. esnaf, din arab. sinf „clasă” (Șeineanu, II, 230; Byck-Graur 35), cf. bg. esnaf. Sec. XVIII, înv. substantiv neutru isnaf

isnáf și esnáf n., pl. urĭ (turc. ar. esnaf). Vechĭ. Corporațiune, breaslă. Breslaș, meseriaș. – Și iznaf. substantiv neutru isnaf

isnáf1 (breslaș) (înv.) s. m., pl. isnáfi substantiv neutru isnaf

ISNÁF, (1) isnafuri, s. n., (2) isnafi, s. m. (Înv.) 1. S. n. Breaslă, corporație. 2. S. m. Breslaș, meseriaș. – Din tc. esnaf. substantiv neutru isnaf

isnáf2 (breaslă) (înv.) s. n., pl. isnáfuri substantiv neutru isnaf

isnaf n. corporațiune deosebită cu câte un staroste în frunte: n’a trimis’o în cercetarea starostilor de isnafuri NEGR. [Turc. ESNAF]. substantiv neutru isnaf

ISNÁF, (1) isnafuri, s. n., (2) isnafi, s. m. (Învechit) Corporație, breaslă. Populațiunea orașelor se compunea de meseriași și neguțători, împărțiți în isnafuri sau corporații. GHICA, S. A. 36. Ciocoiul... porunci să adune pe toți boierii din amîndouă județele, toate isnafurile și pe opincari. FILIMON, C. 293. ♦ Grup de meseriași avînd aceeași profesie. Ca în balada meșterului Manole, un isnaf de meșteri mari băteau țăruși, întindeau sforile. ANGHEL-IOSIF, C. L. 53. 2. Membru al unei corporații; breslaș. Cum a descă­lecat, a dat calul în primirea argaților și a intrat în circiumă, unde mai erau și alți isnafi. CARAGIALE, O. III 43. Jucau soitarii pentru petrecerea isnafilor. id. ib. 49. – Variantă: iznáf (C. PETRESCU, A. R. 10) s. n. substantiv neutru isnaf

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului isnaf

isnaf   substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular isnaf isnaful
plural isnafi isnafii
genitiv-dativ singular isnaf isnafului
plural isnafi isnafilor
isnaf   substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular isnaf isnaful
plural isnafi isnafii
genitiv-dativ singular isnaf isnafului
plural isnafi isnafilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z