reduceri si promotii 2018
Definitie iscusit - ce inseamna iscusit - Dex Online

iscusit definitie

iscusít, -ă adj. (d. vsl. is-kusiti, a încerca, a ispiti. V. za-cuscă). Priceput, îndemănatic [!]. Iscusit la minte, ager la minte. adjectiv iscusit

iscusit a. priceput, dibaciu. [Slav. ISKUSITI, a cerca, a ispiti]. adjectiv iscusit

ISCUSÍT, -Ă, iscusiți, -te, adj. 1. Îndemânatic, dibaci, abil, ingenios, priceput; învățat. 2. Făcut cu pricepere, cu măiestrie, cu artă. – V. iscusi. adjectiv iscusit

ISCUSÍT, -Ă, iscusiți, -te, adj. 1. (Despre oameni și manifestările lor) Îndemînatic, dibaci, abil, ingenios, priceput; învățat. Între toate sistemele de prins raci... meșteșugul lui moș Hau mi se pare cel mai iscusit și mai vrednic de luat în samă. SADOVEANU, N. F. 89. Și, doamne, peste ce profesor înțelept și iscusit a dat. CREANGĂ, A. 18. Cerea cezarului Domițian să-i trimită meșteri iscusiți în orice măiestrii, pentru țara lui. NEGRUZZI, S. I 200. ◊ Fig. Mult iscusita vremii slovă Nu spune clipa milos­tivă, Ce ne-a-nfrățit pe veci necazul Și veselia deopotrivă. GOGA, P. 15. ◊ (Adverbial). Ceea ce încurcă lucrurile e că n-ai procedat prea iscusit. VORNIC, P. 174. ♦ (Substan­tivat, rar) Înțelept. Din ce parte s-aducă vrun iscusit ? Ca să-l poată-nvăța carte cu vrun metod osebit. PANN, P. V. II 6. 2. (Învechit, despre obiecte) Făcut cu pricepere, executat cu măiestrie, cu artă. După ce mi-oi strînge așa bani făr-de samă de mulți, m-oi duce la tîrg, mi-oi alege de pin dughene rochiile... cele mai iscusite și mai frumoase și m-oi îmbrăca cu ele. SBIERA, P. 250. Ceaiul vărsat prin pahare luă o văpsea purpurie... Toți sorbeau astă iscu­sită băutură – care face nu mai puțină cinste aflătorului ei decît aflătorului tipografiei. NEGRUZZI, S. I 74. adjectiv iscusit

iscusí (iscusésc, iscusít), vb.1. A cerceta, a mina. – 2. A instrui, a educa. – 3. (Refl.) A se forma, a se instrui, a ajunge să stăpînească o disciplină. Sl. iskusiti „a încerca” (Miklosich, Slaw. Elem., 24; Cihac, II, 150; Tiktin). Înv., cu toate sensurile, se folosesc numai formele iscusire, s. f. (capacitate, iscusință) și iscusit, adj. (dibaci, capabil). – Der. iscusitor, adj. (demon); iscusie (var. iscuseală, iscusime, iscusenie), s. f. (dibăcie, îndemînare), toate înv.; iscusință, s. f. (dibăcie). verb tranzitiv iscusi

iscusí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. iscusésc, imperf. 3 sg. iscuseá; conj. prez. 3 să iscuseáscă verb tranzitiv iscusi

ISCUSÍ, iscusesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Înv.) A (se) face mai îndemânatic, mai ager, mai isteț; a (se) face mai fin, mai rafinat. – Din sl. iskusiti. verb tranzitiv iscusi

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului iscusit

iscusit   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular iscusit iscusitul iscusi iscusita
plural iscusiți iscusiții iscusite iscusitele
genitiv-dativ singular iscusit iscusitului iscusite iscusitei
plural iscusiți iscusiților iscusite iscusitelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z