reduceri si promotii 2018
Definitie iscoditor - ce inseamna iscoditor - Dex Online

iscoditor definitie

iscoditór, -oáre adj. Care iscodește, spionează. Care inventează, inventator. Inventiv. adjectiv iscoditor

iscoditór adj. m., pl. iscoditóri; f. sg. și pl. iscoditoáre adjectiv iscoditor

iscoditor a. și m. 1. care caută să afle, născocitor; 2. fig. urzitor: iscoditori de desbinări OD. adjectiv iscoditor

ISCODITÓR, -OÁRE, iscoditori, -oare, adj. 1. Care caută să pătrundă cu mintea, să afle, să observe cu de-amănuntul; care spionează. ♦ (Adverbial) Bănuitor. 2. Care pune cuiva întrebări insistente pentru a se informa, care caută să descoasă pe cineva. 3. Care inventează; născocitor. – Iscodi + suf. -tor. adjectiv iscoditor

ISCODITÓR, -OÁRE, iscoditori, -oare, adj. Care caută să pătrundă cu mintea, să afle, să observe cu de-amănuntul; dornic de a ști. Ochii furierului și ai lui Isidor Abramovici s-au întîlnit iarăși, iscoditori și înfrigurați. SAHIA, N. 72. Ochii negri, ce-i sclipeau în cap umezi, șireți și iscoditori. VLAHUȚĂ, O. A. 111. La tot pasul, colinda noastră iscoditoare se oprește, cu o plăcută și cuvioasă mirare, dinaintea acelor... falnice amintiri. ODOBESCU, S. A. 236. ♦ (Adverbial) Cu bănuială, bănuitor. Zise privindu-l iscoditor pe fiul său: O plecat But din sat. DUMITRIU, N. 173. ♦ Care se pricepe să descoasă pe cineva, să scoată, să afle totul de la cineva. Babele – cîtu-s ele de-a dracului, de prefăcute și iscoditoaretot nu l-au putut face să se însoare. CREANGĂ, P. 142. adjectiv iscoditor

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului iscoditor

iscoditor   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular iscoditor iscoditorul iscoditoare iscoditoarea
plural iscoditori iscoditorii iscoditoare iscoditoarele
genitiv-dativ singular iscoditor iscoditorului iscoditoare iscoditoarei
plural iscoditori iscoditorilor iscoditoare iscoditoarelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z