ISCHIÓN s.n. Unul dintre cele trei oase care formează osul iliac. [Pron. -chi-on. / < fr. ischion, cf. gr. ischion – șold]. substantiv neutruischion
*íschion și -ón n., pl. oane (vgr. ishion, din aceĭașĭ răd. cu ischias). Anat. Partea inferioară a osuluĭ coxal în care se îmbucă osu coapseĭ. substantiv neutruischion
ischión (-chi-on) s. n., pl. ischiónuri substantiv neutruischion
ISCHIÓN, ischionuri, s. n. Una dintre cele trei părți care formează osul iliac. [Pr.: -chi-on] – Din fr. ischion. substantiv neutruischion
ÍSCHION s. n. (Anat.) Unul dintre cele trei oase care formează osul iliac. V. ilion, pubis. – Pronunțat: -chi-on. substantiv neutruischion
ischion substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | ischion | ischionul |
plural | ischionuri | ischionurile | |
genitiv-dativ | singular | ischion | ischionului |
plural | ischionuri | ischionurilor |