irupe definitie
- Vezi aici mai multe sinonimeirupe
- Vezi aici mai multe rimeirupe
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuir
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuiru
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cupe
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuupe
*irúp, irúpt, a irúpe v. intr. (lat. irrúmpere. V. rup). Năvălesc (invadez) subit și violent. verbirup
IRÚPE vb. III intr. A izbucni; a năvăli, a intra cu violență. [P.i. irúp, var. irumpe vb. III. / < lat. irrumpere]. verbirupe
irúpe (a ~) (a izbucni violent) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. irúp; part. irúpt verbirupe
IRÚPE, irup, vb. III. Intranz. A ieși la iveală sau a se manifesta brusc și cu putere, a izbucni; a năvăli, a năpădi; a intra cu violență. ♦ Fig. A se revărsa, a deborda. [Var.: irúmpe vb. III] – Din lat. irrumpere (după rupe). verbirupe
IRÚPE, irúp, vb. III. Intranz. A ieși la iveală dintr-o dată și cu putere, a izbucni; a năvăli, a intra cu violență. V. erupe. (Fig.) Izbucni în rîs, fără motiv, numai fiindcă irupea toată tinerețea voioasă din ea. C. PETRESCU, C. V. 14. – Variantă: irúmpe (CAMIL PETRESCU, U. N. 199) vb. III. verbirupe
Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluiirupe
| irupe verb | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a)irupe | irupere | irupt | irupând | singular | plural | ||
| irupând | irupeți | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | irup | (să)irup | irupeam | irupsei | irupsesem | |
| a II-a (tu) | irupi | (să)irupi | irupeai | irupseși | irupseseși | ||
| a III-a (el, ea) | irupe | (să)irupeai | irupea | irupse | irupsese | ||
| plural | I (noi) | irupem | (să)irupem | irupeam | irupserăm | irupseserăm | |
| a II-a (voi) | irupeți | (să)irupeți | irupeați | irupserăți | irupseserăți | ||
| a III-a (ei, ele) | irup | (să)irupă | irupeau | irupseră | irupseseră | ||