IRÚPȚIE s.f. Izbucnire violentă; năvălire, revărsare. [Gen. -iei, var. irupțiune s.f. / cf. lat. irruptio, fr. irruption]. substantiv feminin irupție
IRUPȚIÚNE s.f. v. irupție. substantiv feminin irupțiune
*irupțiúne f. (lat. irrúptio, -ónis). Invaziune (năvălire) subită și violentă. Intrare bruscă. Fig. Revărsare violentă. – Și -úpție. substantiv feminin irupțiune
irupți(un)e f. 1. năvală neașteptată a dușmanului în țară; 2. intrare subită și bruscă. 3. revărsarea apelor. substantiv feminin irupțiune
IRUPȚIÚNE s. f. v. irupție. substantiv feminin irupțiune
irupțiune | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | irupțiune | irupțiunea |
plural | irupțiuni | irupțiunile | |
genitiv-dativ | singular | irupțiuni | irupțiunii |
plural | irupțiuni | irupțiunilor |