irumpe definitie
- Vezi aici mai multe sinonimeirumpe
- Vezi aici mai multe rimeirumpe
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuir
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuiru
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cupe
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cumpe
IRÚPE vb. III intr. A izbucni; a năvăli, a intra cu violență. [P.i. irúp, var. irumpe vb. III. / < lat. irrumpere]. verbirupe
IRÚPE, irúp, vb. III. Intranz. A ieși la iveală dintr-o dată și cu putere, a izbucni; a năvăli, a intra cu violență. V. erupe. (Fig.) Izbucni în rîs, fără motiv, numai fiindcă irupea toată tinerețea voioasă din ea. C. PETRESCU, C. V. 14. – Variantă: irúmpe (CAMIL PETRESCU, U. N. 199) vb. III. verbirupe
IRÚMPE vb. III. v. irupe. verbirumpe
irúmpe (irúmp, irúmpt), vb. – A ieși la iveală dintr-o dată, a năvăli. Lat. irrumpe (sec. XIX), adaptat la conjugarea lui ru(m)pe. Part. nu se folosește. – Der. irupți(un)e, s. f., din fr. irruption. verbirumpe
IRÚMPE vb. III v. irupe. verbirumpe
IRÚMPE vb. III v. irupe. verbirumpe
Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluiirumpe
| irumpe verb | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a)irumpe | irumpere | irumpt | irumpând | singular | plural | ||
| irumpând | irumpeți | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | irump | (să)irump | irumpeam | irumpsei | irumpsesem | |
| a II-a (tu) | irumpi | (să)irumpi | irumpeai | irumpseși | irumpseseși | ||
| a III-a (el, ea) | irumpe | (să)irumpeai | irumpea | irumpse | irumpsese | ||
| plural | I (noi) | irumpem | (să)irumpem | irumpeam | irumpserăm | irumpseserăm | |
| a II-a (voi) | irumpeți | (să)irumpeți | irumpeați | irumpserăți | irumpseserăți | ||
| a III-a (ei, ele) | irump | (să)irumpă | irumpeau | irumpseră | irumpseseră | ||