reduceri si promotii 2018
Definitie irumpe - ce inseamna irumpe - Dex Online

irumpe definitie

IRÚPE vb. III intr. A izbucni; a năvăli, a intra cu violență. [P.i. irúp, var. irumpe vb. III. / < lat. irrumpere]. verb irupe

IRÚPE, irúp, vb. III. Intranz. A ieși la iveală dintr-o dată și cu putere, a izbucni; a năvăli, a intra cu violență. V. erupe. (Fig.) Izbucni în rîs, fără motiv, numai fiindcă irupea toată tinerețea voioasă din ea. C. PETRESCU, C. V. 14. – Variantă: irúmpe (CAMIL PETRESCU, U. N. 199) vb. III. verb irupe

IRÚMPE vb. III. v. irupe. verb irumpe

irúmpe (irúmp, irúmpt), vb. – A ieși la iveală dintr-o dată, a năvăli. Lat. irrumpe (sec. XIX), adaptat la conjugarea lui ru(m)pe. Part. nu se folosește. – Der. irupți(un)e, s. f., din fr. irruption. verb irumpe

IRÚMPE vb. III v. irupe. verb irumpe

IRÚMPE vb. III v. irupe. verb irumpe

Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului irumpe

irumpe   verb infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) irumpe irumpere irumpt irumpând singular plural
irumpând irumpeți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) irump (să) irump irumpeam irumpsei irumpsesem
a II-a (tu) irumpi (să) irumpi irumpeai irumpseși irumpseseși
a III-a (el, ea) irumpe (să) irumpeai irumpea irumpse irumpsese
plural I (noi) irumpem (să) irumpem irumpeam irumpserăm irumpseserăm
a II-a (voi) irumpeți (să) irumpeți irumpeați irumpserăți irumpseserăți
a III-a (ei, ele) irump (să) irumpă irumpeau irumpseră irumpseseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z