iroseálă s. f., g.-d. art. irosélii; pl. iroséli substantiv femininiroseală
iroseală f. Mold. risipă: unde este iroseală, numai facem pricopseală POP. [V. irosì]. substantiv femininiroseală
IROSEÁLĂ, iroseli, s. f. Faptul de a (se) irosi; risipă. – Irosi + suf. -eală. substantiv femininiroseală
IROSEÁLĂ, iroseli, s. f. Risipă, părăduire, irosire. (Cu pronunțare regională) Mîncarea-i cu cheltuială, Și de este irosală, Nu mai facem pricopseală. SEVASTOS, la TDRG. substantiv femininiroseală
iroseală | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | iroseală | iroseala |
plural | iroseli | iroselile | |
genitiv-dativ | singular | iroseli | iroselii |
plural | iroseli | iroselilor |