reduceri si promotii 2018
Definitie ironic - ce inseamna ironic - Dex Online

ironic definitie

IRÓNIC, -Ă adj. Care face ironii, care exprimă o ironie; înțepător. [Cf. fr. ironique]. adjectiv ironic

*irónic, -ă adj. (vgr. eironikós, lat. irónicus). Plin de ironie: om, discurs, surîs, gest ironic. Adv. Cu ironie: a surîde ironic. adjectiv ironic

irónic adj. m., pl. irónici; f. irónică, pl. irónice adjectiv ironic

ironic a. cu ironie: ton ironic. adjectiv ironic

IRÓNIC, -Ă, ironici, -ce, adj. Căruia îi place să facă ironii, să ia în râs; zeflemist, batjocoritor; care conține, care exprimă o ironie; înțepător. – Din fr. ironique, lat. ironicus. adjectiv ironic

IRÓNIC, -Ă, ironici, -e, adj. Care ironizează, căruia îi place să facă ironii; care conține ironii, care exprimă ironia; zeflemitor. V. sarcastic, caustic. I se păruse că zărește zîmbete ironice la cei din jur. DUMITRIU, N. 114. S-a-nțeles de mai nainte C-o ironică grimasă să te laude-n cuvinte. EMINESCU, O. I 134. Englezul era ironic, după cum văzui în urmă. BOLINTINEANU, O. 307. adjectiv ironic

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului ironic

ironic   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ironic ironicul ironică ironica
plural ironici ironicii ironice ironicele
genitiv-dativ singular ironic ironicului ironice ironicei
plural ironici ironicilor ironice ironicelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z