irmológhion și -ón n., pl. oane (ngr. irmológion d. irmós, irmos, și lógion ca´n ana-loghion saŭ oro-logiŭ). Cartea care cuprinde irmoasele. substantiv neutruirmologhion
irmologhion n. carte cuprinzătoare de irmosuri. [Gr. mod.]. substantiv neutruirmologhion
irmologhion substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | irmologhion | irmologhionul |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | irmologhion | irmologhionului |
plural | — | — |