*irizát, -ă adj. (fr. irisé). Colorat cu colorile [!] curcubeuluĭ. adjectivirizat
IRIZÁT, -Ă, irizați, -te, adj. Care reflectă culorile curcubeului. – V. iriza. Cf. fr. irisé. adjectivirizat
IRIZÁT, -Ă, irizați, -te, adj. Care lucește reflectînd lumină multicoloră. E o fluturare de aripi irizate și o întrecere de culori. C. PETRESCU, C. V. 351. Îmi place să privesc printre gene, la suprafața apei, dîra sclipitoare lăsată de învîrtirea helicelor în mers – un evantaliu imens de-o fină dantelă albă de spumă irizată. BART, S. M. 36. adjectivirizat
IRIZÁ vb. I. tr. (Rar) A reflecta lumini multicolore ca cele ale curcubeului. [< fr. iriser]. verbiriza
irizá (a ~) vb., ind. prez. 3 irizeáză verbiriza
IRIZÁ, irizez, vb. I. Intranz. A emite culori asemănătoare cu ale curcubeului; a scânteia, a luci în lumini multicolore. – Din fr. iriser. verbiriza
IRIZÁ, irizez, vb. I. Tranz. (Rar) A luci reflectînd lumină multicoloră, asemănătoare cu lumina curcubeului. verbiriza
*irizéz v. tr. (fr. iriser, d. iris, numele poetic al curcubeuluĭ. It. zic iridáre, d. iride, care și rom. ar fi forma maĭ corectă îld. iris). Colorez cu colorile [!] curcubeuluĭ: a iriza o sticlă, unele cristale se irizează în aer umed. verbirizez
irizat adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | irizat | irizatul | irizată | irizata |
plural | irizați | irizații | irizate | irizatele | |
genitiv-dativ | singular | irizat | irizatului | irizate | irizatei |
plural | irizați | irizaților | irizate | irizatelor |