irita definitie

IRÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a irisului. [Cf. fr. iritis, it. irite]. substantiv femininirită

irítă s. f., g.-d. art. irítei; pl. iríte substantiv femininirită

IRÍTĂ, irite, s. f. Inflamație a irisului, care se manifestă prin dureri locale, imposibilitate de a suporta lumina, prin contracția pupilei, decolorarea irisului etc. – Din fr. iritis. substantiv femininirită

iríță s. f. – 1. Varietate de grîu timpuriu. – 2. Cuscută, cuscuta-inului (Cuscuta europaea). – Var. ieriță. Sl. jarica, erica (Cihac, II, 149; Conev 47; Drăganu, Dacor., V, 328), cf. bg., slov., cr., rus. jarica, pol. jarzyca. Sensul al doilea este rezultat al unei confuzii cu iniță. Aceleiași rădăcini sl. îi aparține ghircă (var. hircă, ircă), s. f. (varietate de grîu timpuriu, Triticum durum), din sl. jarka, rus., rut. girka. Ariuș, adj. (timpuriu, se spune în Olt. și Banat despre anumite varietăți de mere), pe care Drăganu, Dacor., V, 328, îl derivă din sb. jaruch „timpuriu”, pare a fi suferit în fonetism influența mag. erös „tare”, de unde provine și iriș, adv. (Trans., mult, considerabil). substantiv femininiriță

íriță f., pl. e (rus. sîrb. ĭárica, grîŭ de vară). Unde? Tortel. substantiv femininiriță

iriță f. grâu roșu de vară. [Rus. ĬARIȚA, din IARŬ, primăvară]. substantiv femininiriță