irigare definitie
- Vezi aici mai multe sinonimeirigare
- Vezi aici mai multe rimeirigare
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuir
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuiri
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cure
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuare
irigáre s. f., g.-d. art. irigắrii; pl. irigắri substantiv femininirigare
IRIGÁRE s.f. Acțiunea de a iriga și rezultatul ei; irigație. [< iriga]. substantiv femininirigare
IRIGÁRE, irigări, s. f. Acțiunea de a iriga și rezultatul ei. – V. iriga. substantiv femininirigare
IRIGÁRE, irigări, s. f. Acțiunea de a iriga. Delta poate deveni, prin irigarea grădinilor de zarzavat, un izvor bogat de producție în masă a legumelor și al dezvoltării unei industrii alimentare locale. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 341. Vezi dincolo, la geam, savantul Privește-adînc în depărtări, Acolo poate se-nfiripă Un nou sistem de irigări. FRUNZĂ, Z. 43. substantiv femininirigare
*iríg și irighéz, a -gá v. tr. (lat. írrigo, -áre, d. rigare, a uda). Agr. Ud, vorbind de cîmpiĭ, livezĭ ș. a. udate pin [!] canale orĭ țevĭ. Med. (Rar). Spăl o rană. verb tranzitivirig
!irigá (a ~) vb., ind. prez. 3 irígă verb tranzitiviriga
IRIGÁ, irig, vb. I. Tranz. A aplica, a efectua lucrări de irigații pe un teren arabil. ♦ (Despre sânge) A circula într-un organism, într-un organ, într-un țesut. [Prez. ind. și: iríghez] – Din fr. irriguer, lat. irrigare. verb tranzitiviriga
IRIGÁ vb. I. tr. 1. A uda (un teren cultivabil) printr-un sistem special de canale. 2. (Despre sânge) A alimenta, a aproviziona un organ. [P.i. 3,6 -ghează. / < fr. irriguer, it., lat. irrigare]. verb tranzitiviriga
IRIGÁ, irighez, vb. I. Tranz. (Cu privire la terenuri) A uda în mod artificial, printr-un sistem de canale, spre a-i mări fertilitatea. (Refl. pas.) Noile construcții hidrotehnice de pe Volga, Nipru, Amu-Daria și Don vor da posibilitatea de a se iriga și îndestula cu apă peste 28 milioane hectare de pămînt din regiunile secetoase. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 3-4, 135. verb tranzitiviriga
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiirigare
| irigare substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | irigare | irigarea |
| plural | irigări | irigările | |
| genitiv-dativ | singular | irigări | irigării |
| plural | irigări | irigărilor | |