reduceri si promotii 2018
Definitie ireproșabil - ce inseamna ireproșabil - Dex Online

ireproșabil definitie

IREPROȘÁBIL, -Ă adj. Fără cusur, foarte corect, impecabil. [Cf. fr. irréprochable]. adjectiv ireproșabil

*ireproșábil, -ă adj. (fr. irréprochable. V. reproș). Căruĭa nu i se poate face nicĭ un reproș, foarte bun, perfect: elev, lucru ireproșabil. Adv. În mod ireproșabil: a cînta ireproșabil. adjectiv ireproșabil

ireproșábil (-re-pro-) adj. m., pl. ireproșábili; f. ireproșábilă, pl. ireproșábile adjectiv ireproșabil

ireproșabil a. ce nu merită nici un reproș. adjectiv ireproșabil

IREPROȘÁBIL, -Ă, ireproșabili, -e, adj. Căruia nu i se poate reproșa nimic; care este fără cusur, fără greșeli; desăvârșit, impecabil, perfect, nereproșabil. ♦ (Adverbial) Fără cusur, în mod desăvârșit. – Din fr. irréprochable. adjectiv ireproșabil

IREPROȘÁBIL, -Ă, ireproșabili, -e, adj. Care este fără cusur, căruia nu i se poate reproșa nimic, căruia nu i se poate găsi nici o vină, impecabil. V. corect. Un meșter ireproșabil.Primește de la el lungi epistole, cu un dic­tando ireproșabil. GALACTION, O. I 124. Sînt unele pagini din toate punctele de vedere ireproșabile. GHEREA, ST. CR. I 287. ◊ (Adverbial) Ireproșabil în negru îmbră­cat, În frac... ANGHEL-IOSIF, C. M. I 44. adjectiv ireproșabil

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului ireproșabil

ireproșabil   masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ireproșabil ireproșabilul ireproșabilă ireproșabila
plural ireproșabili ireproșabilii ireproșabile ireproșabilele
genitiv-dativ singular ireproșabil ireproșabilului ireproșabile ireproșabilei
plural ireproșabili ireproșabililor ireproșabile ireproșabilelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z