iredent definitie

iredént (rar) adj. m., pl. iredénți; f. iredéntă, pl. iredénte adjectiv iredent

IREDÉNT, -Ă, iredenți, -te, adj. (Rar) Iredentist (2). – Din it. irredento. adjectiv iredent

IREDÉNT, -Ă, iredenți, -te, adj. Iredentist. adjectiv iredent

*iredéntă f., pl. e (it. írredenta, adică „Italia irredenta”, Italia nerăscumpărată saŭ neliberată [!], [provinciile care eraŭ supuse Austriiĭ și Ungariiĭ], d. redimere, redento, lat. redimere, redemptum, a răscumpăra. V. prompt). Societate de iredentiștĭ. – Fals irid-. adjectiv iredentă