hreán m. fără pl., care ar fi hrenĭ (vsl. rus. hrĕn, bg. hrĕan). O plantă cruciferă cu frunze marĭ și late (cochleária armorácia saŭ armorácia rusticána). Rădăcina eĭ e contra scorbutuluĭ, produce sudoare, e diuretică și se întrebuințează în bucătărie. E originară din prejuru [!] măriĭ Negre. – În Olt. și hirean și irean. substantiv masculinhrean
irean substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | irean | ireanul |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | irean | ireanului |
plural | — | — |