IRASCÍBIL, -Ă adj. Care se înfurie ușor; mânios, supărăcios, iritabil. [Cf. fr. irascible, lat. irascibilis]. adjectiv irascibil
*irascíbil, -ă adj. (lat. irascibilis). Supărăcĭos, ĭute la mînie. V. iritabil, ghimpos, mînios. adjectiv irascibil
irascíbil adj. m., pl. irascíbili; f. irascíbilă, pl. irascíbile adjectiv irascibil
irascibil a. iute la mânie, care se înfurie ușor. adjectiv irascibil
IRASCIBIL, -Ă, irascibili, -e, adj. Care se supără, se înfurie ușor, iute la mânie; iritabil. – Din fr. irascible, lat. irascibilis. adjectiv irascibil
IRASCÍBIL, -Ă, irascibili, -e, adj. Care se înfurie ușor, iute la mînie, iritabil. V. arțăgos. Găini și rațe, îngîmfați cocoși... emfatici și irascibili curcani trăiau într-o deplină frăție în curtea mea. ANGHEL, PR. 93. adjectiv irascibil
irascibil adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | irascibil | irascibilul | irascibilă | irascibila |
plural | irascibili | irascibilii | irascibile | irascibilele | |
genitiv-dativ | singular | irascibil | irascibilului | irascibile | irascibilei |
plural | irascibili | irascibililor | irascibile | irascibilelor |