iperíge s. f. pl. substantiv femininiperige
IPERÍGE s. f. pl. Plantă erbacee perenă cu tulpina ramificată de la bază, cu frunze liniare sau lanceolate și cu numeroase flori albe-roz mici, grupate în panicule (Gypsophila paniculata). – Et. nec. substantiv femininiperige
iperige substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | iperige | iperigele |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | iperige | iperigelor |
plural | — | — |