iotă definitie

ióta (literă a alfabetului grecesc) s. n. (invar.) invariabiliota

ióta (literă grecească) s. f., pl. ióta; ι, Ι invariabiliota

*ĭóta m. (vgr. ióta). Numele litereĭ I la Grecĭ: un ĭota, doĭ ĭota (saŭ doĭ de ĭota). S. f., pl. e. Nicĭ o ĭotă, nicĭ cel maĭ mic lucru: nu lipsește nicĭ o ĭotă. V. bechĭ și cirtă 1. invariabilĭota

iótă s. f. – Deloc, nimic, cîtuși de puțin. Din gr. ἰῶτα, cu același sens ca jota „nimic”, din sp. substantiv femininiotă

*ĭóta m. (vgr. ióta). Numele litereĭ I la Grecĭ: un ĭota, doĭ ĭota (saŭ doĭ de ĭota). S. f., pl. e. Nicĭ o ĭotă, nicĭ cel maĭ mic lucru: nu lipsește nicĭ o ĭotă. V. bechĭ și cirtă 1. substantiv femininĭota

iótă (cantitate mică) (fam.) s. f. (în expr. (nici)o iotă) substantiv femininiotă

iotă f. 1. numele grecesc al literei i; 2. fig. ceva foarte puțin: nu pot să schimb nicio iotă din hotărîrea mea ISP. substantiv femininiotă

IÓTĂ s. f. (Pop. și fam.; în expr.) (Nici)o iotă = deloc, câtuși de puțin, nimic. – Din ngr. ióta. Cf. fr., it. iota. substantiv femininiotă

IÓTĂ s. f. (Numai în expr.) (Nici) o iotă = de loc, cîtuși de puțin, nimic. Nu credeau o iotă din istoria cu armata boierească. GALAN, Z. R. 251. Nu ieșise cu nici o iotă din literele reci ale regulamentelor și rămăsese surd la plîngerile și necazurile soldaților. CAMILAR, N. I 152. N-au voie... a schimba o iotă măcar din textul meu. CARAGIALE, O. VII 516. – Pronunțat: io-. substantiv femininiotă

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiiotă

iotă   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular io iota
plural iote iotele
genitiv-dativ singular iote iotei
plural iote iotelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z