ionic definitie

IÓNIC1, -Ă adj. Ordin ionic = ordin arhitectonic cu coloane zvelte, având capitelul împodobit cu volute, iar friza continuată și decorată cu basoreliefuri. [Pron. i-o-. / cf. lat. ionicus, fr. ionique]. adjectivionic

IÓNIC2, -Ă adj. Care se referă la ioni. [< fr. ionique]. adjectivionic

IÓNIC s.n. Picior de vers antic alcătuit din două silabe lungi și două scurte. [< lat. ionicus]. adjectivionic

*iónic, -ă adj. (lat. iónicus, vgr. ionikós). Din Ionia: dialectu ionic (unu din cele patru ale limbiĭ greceștĭ vechĭ). Filosofia [!] ionică, o școală filosofică grecească după care toate lucrurile se reduceaŭ la un principiŭ unic: apa p. Talete, infinitu p. Anaximandru, aeru p. Anaximene. Ordinu ionic, unu din cele cincĭ stilurĭ arhitectonice greceștĭ caracterizat maĭ ales printr´un capitel ornat de doŭă volute laterale: coloană ionică, capitel ionic. Marea Ionică, între Italia de sud și Grecia. Insulele Ionice, niște insule în marea Ionică. Adv. În dialectu ionic: a scrie ionic. adjectivionic

iónic2 (stil) (i-o-) s. n. adjectivionic

ionic a. V. Nume proprii. adjectivionic

IÓNIC2, -Ă, ionici, -ce, adj. Care aparține ionilor, care se referă la ioni. [Pr.: i-o-] – Din fr. ionique. adjectivionic

IÓNIC2, -Ă, ionici, -e, adj. Care se referă la ioni. – Pronunțat: i-o-. adjectivionic

!iónic1 (arhit., lit., fiz.) (i-o-) adj. m., pl. iónici; f. iónică, pl. iónice adjectivionic

Ionic a. Marea Ionică, partea Mediteranei între Italia de S. și Grecia: Insulele Ionice, grup de insule în Marea Ionică: ordin ionic, unul din cele cinci ordine de arhitectură greacă caracterizat printr’un capitel ornat de două spirale laterale. adjectivionic

IÓNIC1, -Ă, ionici, -e, adj. (Mai ales în expr. ) Stil (sau ordin) ionic = stil arhitectonic caracterizat prin coloane zvelte cu capitelul împodobit cu volute. – Pronunțat: i-o-. adjectivionic

IONIC1, -Ă, ionici, -ce, adj., s. n., s. m. 1. Adj., s. n. (Stil, ordin etc. arhitectonic) caracterizat prin proporții grandioase, prin coloane zvelte cu capitelul împodobit cu volute. 2. Adj. (Despre construcții sau elemente arhitectonice) Care ține de ionic1 (1), care se referă la ionic1; în stil ionic1. 3. S. m., adj. (Picior de vers antic) format din patru silabe, două lungi și două scurte. [Pr.: i-o-] – Din fr. ionique. adjectivionic

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiionic

ionic  adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ionic ionicul ionică ionica
plural ionici ionicii ionice ionicele
genitiv-dativ singular ionic ionicului ionice ionicei
plural ionici ionicilor ionice ionicelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z